Ocluzia dentară!Este cea mai noua direcție de abordare a stomatologiei. Ea integrează toate celelalte specialități și le dă o savoare de învingător. De ce ? Pentru că dacă ocluzia este bună, celelalte aspecte ale dinților, au condiții optime să funcționeze normal și la parametrii stabiliți de natura umană !
Pare greu ?Da !Așa este și cu ocluzia. Pare greu de înțeles toate aspectele care o defines dar până la un punct, când încep să se mai lumineze lucrurile. Ca un copil care este în dezvoltare așa este și știința aceasta despre ocluzie. Sunt multe teorii, care mai mult sau mai puțin se suprapun și noi consideram că urmează, în viitorii ani, să asistăm la o amplificare a importanței care i se dă ocluziei și totodată cernerea aspectelor practice. De aceea recomandăm prudentă și nu grabă în abordarea ocluziei dentare.
Dar ce este ocluzia și de ce este ea așa complicată?
Haideți să încercăm să lămurim!
Ocluzia este modul în care dinții inferiori calcă sau iau contact fizic cu cei superiori. Și de ce poate fi asta o problemă ? Pentru că aceste contacte, pe lângă modul în care se fac, în puncte sau în suprafețe vin și cu o componentă de forță. Forța exercitată asupra dintelui, are impact asupra:
1 dintelui ca structură,
2.țesutului care tine dintele în os ( numit și parodonțiu ) ,
3.osului în care este fixat dintele,
4.mușchilor care trebuie să execute miscarea de apropiere a dinților,
5.asupra articulației temporo-mandibulare care preia și ea parte din forța exercitată,
6.cortexului cerebral ( creierul ).
Să luam în parte fiecare componentă și să o descriem sumar, cât să se lege toate aceste informații între ele.
DINTELE sau dinții care vin în contact în momentul mușcăturii au de îndeplinit câteva funcții esențiale:
1.masticația –modul în care iau contact dinții între ei și tipul de mișcări efectuate de mușchi, dau eficiența masticatorie,
2.stabilitatea ocluziei –este dată de numărul și tipul contactelor dintre dinți.
Faceți un exercițiu: lipiți cu gumă de mestecat o boabă de piper pe suprafață superioara a unei măsele, lașați-o acolo și închideți gura. Lașați-o cât mai mult timp acolo! Ce grad de confort simțiți? Acest confort contribuie la impactul psihologic al contactelor dentare disfuncționale. Imaginativă că aceste contacte nefirești pot fi muuuult mai mici. Creierul are o putere de adaptare foarte mare ( numită neuroplasticitate ) și ajungem nici să nu le mai percepem conștient .Dar asta nu înseamnă că celelalte efecte secundare negative nu se instalează și acționează! Le vom lua pe rând pe toate. Și vă rog să nu uitați de puterea de adaptare a creierului din punct de vedere fizic și psihologic ce reprezintă o particularitate specifică fiecărui individ in parte.
De menționat că diintii își schimbă poziția de-a lungul timpului în funcție de structurile cu care se învecinează și îi devin suport.
PARODONȚIUL = țesutul care susține dintele și preia în mod direct forțele care cad pe dinte .Dacă aceste forte cresc foarte mult pentru o perioadă mai mare de timp, parodonțiul poate ceda și atunci puțin cate puțin dintele începe să se miște chiar să fie expulzat de pe arcadă.Ceea ce nu ne dorim! Așa-i?
OSUL din jurul dintelui răspunde prin inflamație când nivelul de agresiune asupra parodonțiului depășește o anumită limita.
MUȘCHII RIDICATORI AI MANDIBULEI sunt cei care efectuează mișcările de ridicare ale mandibulei, coordonate de centrii nervoși cerebrali care la rândul lor iau decizii în funcție de informațiile pe care le primesc din zona despre care discutăm. Dacă acești mușchi sunt suprasolicitați, veți putea observa o durere la deschiderea gurii, o limitare a deschiderii gurii sau chiar un ușor tremur al mușchilor, venit din oboseală fizică. Alte simptome pot fi devierea traseului de închidere și deschidere a mandibulei, zgomote în ureche, dureri iradiate spre ureche sau spre gât, dureri cervicale și chiar dureri lombare.
Aceste dureri ale mușchilor de la distantă se explică prin legătura pe care o au, între ele, toate grupele musculare din corp ( legătură la nivel central, neuronal ).
Este demn de luat în atenție și reversibilitatea procesului de influentă musculară. Adică, în cazul unei disfunctionalități a mușchilor cervicali, spre exmplu: dacă stăm foarte mult timp la birou într-o poziție vicioasă, se poate ajunge la afectarea mușchilor care ridică mandibula deci prin efect de lanț, pot fi afectate contactele dintre dinți.
ARTICULAȚIA TEMPORO MANDIBULARĂ este poate cea mai complexă structură implicată în acest ansamblu și cea mai complexă articulație din corp.
În momentul în care închidem gura și exercităm o forță mare interarcadică, presiunea este preluată prin intermeiul dinților de parodonțiu dar și de articulațiile temporo-mandibulare care acționează în tandem.
Nu uitați că mandibula este un os care are doua capete, fiecare capăt având câte o articulație ce este coordonată de mușchi independenți. Deci centrii nervoși de la nivel cerebral trimite impulsuri pentru contracția fiecărei grupe musculare care contribuie la ridicarea mandibulei și în partea dreaptă și în partea stangă. Complexă problemă! Așa-i?
Este important de menționat că articulația temporo-mandibulară, în sine, este la fel ca orice altă articulație din corp, cu ligament, capsulă articulară, lichid sinovial, disc articular etc .Când o articulație este suprasolicitată, de exemplu cea a genunchiului, funcționalitea acesteia este redusă: șchiopătam. .Așa și la articulațiile temporo-mandibulare ? Ele nu șchiopăta dar au alte moduri de a-și manifesta disfuncționalitatea.
PSIHOLOGIA UMANA aduce și ea o complexitate imensă în ecuația pe care am încercat să o rezolvăm.
Fiecare are modul lui de reacție la un disconfort perceput, mai mult sau mai puțin conștient.
Ce părere aveți ?Este simplă ocluzia?
Nici nu ne-ar fi interesat cât este de simplă sau nu, dacă nu s-ar fi constatat că are impact major asupra evoluției sănătății orale și dentare.
Și dacă până acum am explicat impactul asupra unui dinte, care vă amintiți, nu are o poziție stabilă de-a lungul timpului, puneți mai mulți dinți unul lângă altul, și nu în linie dreapta ci sub forma de arc de cerc, și ajungeți la o imagine mai aproape de realitatea cu care se confruntă acestă știință superbă, modernă a ocluziei !
Am încercat să vă explicăm complexitatea structurilor cu care lucrează stomatologul la redarea sănătății dinților și a structurilor orale pentru a vă face zâmbetul frumos și a avea o dispoziție interioară relaxată și confortabilă. Ne dorim să vă creem un status dentar bun, adică o situație dentară bună, pentru ca dumneavoastră să vă puteți concentra optim pe obiectivele personale și ale comunității în care trăiți.
Ce este ocluzia și cum afectează aceasta sănătatea dentară ? Ocluzia dentară se ocupă cu modul în care iau contact dinții de sus cu cei de jos,de la mandibulă și impactul acestuia asupra dinților, oaselor maxilare și articulației temporo-mandibulare.
-un efect negativ asupra sănătății poate fi uzura dinților într-un ritm mai alert și cantitate mai mare decât cea produsă de vârstă,
-sensibilitatea dinților poate fi un prim semn care apare la ocluzia defectuoasă,
-prezenta cariilor în zona de lângă gingii poate fi legată de forțele care cad pe dinți,
-ineficiența masticatorie venită din modificarea punctelor de contact între dinții de sus și cei de jos și apariția suprafețelor de contact.Adică dinții de sus și cei de jos nu se mai ating punctiform ( la nivelul unor puncte ) ci in zone,suprafețe de contact. Această modificare aduce și modificarea tiparului de mișcare masticatorie cu scăderea eficientei mestecării alimentelor și depunerea unui efort mai mare de către mușchii masticatori răspunzători, deci cu implicații în oboseala lor.
-suportul dinților în os este asigurat de către un țesut numit parodonțiu și care prin suprasarcina forțelor de contact dintre dinți, poate începe să cedeze, cu implicații asupra dinților. Dinții incep să se miște și în ultimă instanță să cadă, chiar fară anestezie!
-când dinții prin compoziția lor, sunt mai viguroși, când parodonțiul nu cedează ușor la forțele extreme la care este supus, preluarea excesului de forță se face de către articulația temproro-mandibulară. Aceasta are și ea mecanismele ei de protecție la forțe excesive dar care pot ceda dacă valoarea forțelor o depășește.
Cum pot fi diagnosticate problemele de ocluzie?
Diagnosticul problemelor de ocluzie se poate pune ușor dacă simptomatologia este veche și s-au instalat deja modificări de structură a dinților, parodonțiului, oaselor și articulațiilor și mai dificilă dacă aceste manifestări nu sunt încă exprimate. Având în vedere că instalarea semnelor și simptomelor se face de-a lungul vieții cu intensitate variată și într-un ritm variabil ( variația vine de la condițiile variate de expunere la forțe și modificările de reacție ale organismului ), procedura de diagnosticare poate include și o etapă de supraveghere și expectativă. Cert este că doar un medic pasionat de problemele ocluzale va aborda aceste aspecte și în măsura în care pacientul are înțelegerea și răbdarea potrivite, le va și trata. Dumneavoastră puteți ajuta la identificarea simptomatologiei prin urmărirea clară a manifestărilor aduse de ocluzia deficitară și astfel să contribuiți la diagnosticarea mai rapidă a problemelor ocluzale.
Ce este bruxismul și cum poate fi tratat?
Bruxismul este o afecțiune prin care o persoana își încleștează sau își tocește dinții în mod patologic. Se poate produce, acest fenomen, în cursul zilei sau în cursul nopții. În cursul zilei pacientul poate depune eforturi pentru conștientizarea reflexelor nocive care duc la bruxism iar în cursul nopții, având în vedere că de obicei momentele de bruxism se întâmplă în timpul somnului profund, este nevoie de alte modalități pentru obținerea unei relaxări musculare și implicit a sinelui pacientului. Tratamentul vizează protecția dinților și reducerea stresului dentar și poate include: 1.protecția dinților, parodonțiului și articulațiilor temporo-mandibulare cu o gutieră de protecție sau șină de protecție concepută intr-un anumit fel, 2.medicamente pentru relaxarea musculară ( miorelaxante ) sau medicamente antidepresive, 3.terapie cognitiv-comportamentală ce vizează ajutarea pacientului în a înțelege cauzele care duc la starea lui interioară care se decompensează într-un mod nociv, găsirea unor soluții pentru remedierea lor și obținerea unei stări interioare favorabile înfruntării oricărei situații neplăcute din viața de zi cu zi, 4.relaxare fizică a mușchilor masticatori, implicați în bruxism, 5.tratarea problemelor dentare existente prin a.tratament orthodontic, b.tratamentul cariilor, c.ajustări ocluzale adică medicul stomatolog ia din suprafața dinților cantități mai mici sau mai mari de țesut dentar până ajunge la un echilibru îmbunătățit al contactelor dentare, d.lucrări protetice provizorii și definitive.
Ce este ocluzia traumatică și cum poate fi corectată?
Ocluzia dentară este o problemă a contactului dintre dinții de la maxilar ( de sus ) și dinții mandibulari ( de jos ) în momentul când închidem gura și atingem acești dinți unii de alții .Acest contact când nu este echilibrat pune forțe excesive pe anumiți dinți și forțe prea slabe pe alții, generând reflexe nervoase de scrâșnire sau de încleștare a dinților. Cauza poate fi la nivelul dinților ( cum sunt ei dispuși pe arcada), la nivelul mușchilor masticatori (aceștia pot fi influențați de o postură defectuoasă ) sau poate avea o cauza strict emoțională cu ecou în comportamentul mușchilor masticatori. De obicei, cauza este multiplă, cu participare variată a acestor factori.
Tratamentul este unul complex care poate include terapia cariilor, tratament protetic, tratament chirurgical, șlefuire selectivă sau occlusal equilibration.
Ce este disfuncția articulației temporo-mandibulare (ATM) și cum poate fi tratată?
Difuncția articulației temporo-mandibulare este o afecțiune a articulației cu implicații în închiderea și deschiderea gurii care devin dureroase, limitate sau deviante. Cauza poate fi multiplă: stress, leziuni, cauze dentare, ocluzia defectuoasă sau traumatică, obiceiuri vicioase (dormitul cu pumnul sub pernă etc…). Simptomatologia disfuncției articulației temporo-mandibulare este și ea extrem de bogată și merge de la durere facială sau de maxilar la durere sau dificultate la deschiderea gurii, scârțîit sau zgomote la deschiderea și/sau închiderea gurii, durere iradiată în ureche sau spre gât, dureri de cap, senzație de oboseală la nivelul mușchilor masticatori, masticație ineficientă și dureroasă, devierea mandibulei la închidere și/sau deschiderea gurii, manifestări la distantă care pot privi mersul, presiuni ale tălpii picioarelor pe podea defectuoase, dureri lombare sau chiar manifestări la nivelul organelor interne. Tratamnetul disfuncției temporo-mandibulare este unul integrativ și poate include: 1.exerciții fizice de relaxare musculară pentru relaxarea mușchilor implicați, 2.medicamente antiinflamatorii și antialgice pentru combaterea simptomatologiei, 3.lucrări protetice sau gutiere special concepute pentru purtatul noaptea, în momentele de maximă tensiune, 4.injecții cu toxină botulinică, periodică, pentru o relaxare mai profundă a musculaturii 5.tratament chirurgical pentru rezolvarea problemelor dentare sau ale articulației disfunctionale.
Cum pot fi tratate problemele de aliniere dentară, cum ar fi malocluzia?
Malocluzia sau ocluzia incorectă, înseamnă orice abatere de la aliniamentul normal al dinților, care aduce modificări în mușcătură (ocluzia dentara). Cauzele pot fi legate de dinți, maxilare ( probleme de schelet osos ) și pot apărea în copilărie ( în timpul dezvoltării aparatului dento-maxilar ) sau în perioada adultă ( când consecințele ar trebui să fie mai mici, dar prin nerezolvarea lor pot aduce prejudicii majore sănătății dentare și bucale ) . Tratamentul variază în funcție de cauze și severitatea cazului și pot include:1.tratament ortodontic clasic sau modern, 2. tratamentul afecțiunilor dentare, dacă acestea exista, 3.tratament chirurgical ortognatic care încearcă să recupere funcțiile aparatului dentar pierdute.
Ce este un occlusal equilibration și când este necesar?
Echilibrarea ocluzală ( echilibrarea oclusală !) este o procedură prin care mușcătura defectuoasă se ajustează pentru a reveni cât mai aproape de echilibrul care este necesar unei funcții de masticație și vorbire normale. Această ajustare se face la nivelul suprafețelor dentare care vin în contact cu antagoniștii, adică dinții de la același nivel de pe arcada opusă. Echilibrarea ocluzală este necesară în malocluzii (mușcătură dezechilibrată sau incorectă ), bruxism ( încleștarea sau scrâșnirea dinților ), la proteze dentare mobile sau fixe noi sau în alte situații când s-au instalat efecte secundare nedorite după pierderea unor dinți sau suprafețe dentare pe care se mesteca, cum ar fi dureri în articulațiile temporo-mandibulare sau musculatura ridicătoare a mandibulei. Cum se face aceasta ajustare? În primul rând se face o programare la dentist, în cadrul căreia medicul face o examinare și pune un diagnostic prezumtiv sau definitiv. În cadrul tratamentului ales, de cele mai multe ori folosește freze sau pietre de șlefuit cu care îndepărtează minimal o cantitate de țesut dentar de pe suprafața dinților care vin în contacte incorecte. Aceasta ședință de echilibrare ocluzală poate avea loc într-o singură ședință sau în mai multe ședințe în funcție de sensibilitatea pacientului și de stabilitatea ocluziei obținute. Scopul ei este să prevină apariția cariilor, sensibilității dentare și parodontale, fracturilor dentare sau a lucrărilor protetice, uzura dinților, durerilor musculare de la nivel cervical până la dureri musculare la distanta (exemplu dureri lombare, dureri de genunchi sau dureri ale tălpii piciorului ), tulburări de somn, dureri de cap sau disfuncții ale articulațiilor temporo-mandibulare. Recomandări pentru șlefuiri selective pot fi date de dureri musculare sau articulare în mușcătură sau în timpul funcțiilor mandibulare ( vorbitul; sunt persoane care în timpul vorbitului declanșează niste zgomote sub formă de pocnituri sau lovituri între oase), dureri musculare de tot felul la nivelul organismului și a căror rezolvare nu s-a găsit, oricâte terapii au fost încercate, dureri migrenoase neexplicate, stări interioare tensionate fară cauză obiectivă și multe altele! Punctul de plecare în această terapie este contactul cu medicul stomatolog care va supraveghea și coordona cât mai acurat procesul de refacere ocluzală.
Cum pot fi tratate problemele de uzură dentară?
Uzura dentară când apare mai repede decât justifică vârsta biologică, indică anumite dezechilibre mecanice și neuronale cu consecințe în funcționalitatea dinților și implicit asupra sănătății dentare.Tratamentul poate include : 1. restaurări dentare prin obturații sau lucrări protetice, coronare mai extinse sau mai reduse ca dimensiune , 2.proteze dentare fixe sau mobile cu rol de completare a spatiilor edentate sau defectuoase ca suprafață ocluzală, 3.terapie chirurgicală prin care, în funcție de situație, se poziționează implante dentare care să preia funcțiile dinților pierduți, 4.echilibrare ocluzală dacă structurile dentare sunt prezente și au nevoie de ajustări minimale, 5.tratament cu botox în musculatura răspunzătoare de mișcările excentrice ale mandibulei, 6.renunțarea la obiceiurile vicioase care de cele mai multe ori implică și o postură incorectă, care la rândul ei este bine să fie investigată și reajustată, 7.supravegherea medicului stomatolog, pe termen lung. Cauzele uzurii dentare sunt, de obicei, declanșate cu mult timp înainte de apariția uzurii dentare, ,ceea ce face utilă evidenta evoluției situației pe termen lung.
Ce este abfrația și cum poate fi prevenită?
Abraziunea dentara sau abfractia este afecțiunea dintelui reprezentată de dispariția stucturii dentare sub acțiunea mecanică puternică și repetată. Cea mai frecventă cauză este periajul dentar cu o perie de dinți de o duritate mai mare decât rezistenta mecanică a dintelui. Ca și rezolvare terbuie folosită o periuță mai moale decât cea utilizată sau forța de exercitare a mișcărilor de curățat să fie mai redusă astfel încât eficiența periajului să nu scadă.
Cum poate ocluzia afecta alte aspecte ale sănătățîi, cum ar fi postura și respirația?
Ocluzia dentară este denumirea unei poziții a dinților maxilari care vin în contact cu dinții mandibulari. Această poziție a mandibulei este susținută de mușchii răspunzători de ridicarea și coborârea mandibulei. Pe această filieră musculară efectuată de grupe de mușchi de ambele parti-dreapta și stanga- ocluzia poate influența orice alt grup de mușchi din corp, pentru că niciodată grupele musculare nu acționează izolat ci influențează și determină creșterea sau scăderea activității și altor grupe de mușchi. Conexiunea dintre diferitele grupe musculare se poate face și la nivel central adică în creier unde se face integrarea tuturor informațiilor venite de la corp. Implicarea emoțională este bine știut că influențează major respirația, respirație care poate fi influențată și pe cale musculară ,din aproape în aproape sau pe cale central-neuronală.